Cistita. Ce este, cum se manifesta, cum se trateaza

Ce este cistita?

Cistita manifestata la femei este o afectiune care presupune inflamatia peretelui vezicii urinare, cel mai adesea legata de o infectie bacteriana. In cazul barbatilor, infectia tractului urinar este o patologie foarte diferita. De astfel, in opinia multor specialisti, cistita la barbati nu exista, simpomele asociate afectiunii fiind, de fapt, infectii urinare care poarta un nume generic: prostatita. Prin urmare, in acest articolul vom aduce in prim plan tot ce este relevant in ceea ce priveste cistita la femei.

In cazul femeilor, aceasta afectiune este insotita de semne evidente, precum arsurile urinare si nevoia de a merge frecvent la baie. Atunci cand apar in mod repetat, infectiile tractului urinar afecteaza calitatea vietii, motiv pentru care ar trebui prevenite, dar, despre preventie, catre finalul articolului.

Pentru aceasta infectie urinara la femei, prevalenta exacta este dificil de estimat, deoarece multe simptome pot disparea printr-o hidratare optima. De fapt, 25 pana la 50% dintre femei se vor confrunta cu cel putin o infectie urinara in timpul vietii, pentru ca femeile, sunt afectate in mod covarsitor de aceasta afectiune. Motivul? Este anatomic.

Pentru a intelege mai bine acest procent mare al incidentei, trebuie mentionat ca cistita este o inflamatie a peretelui vezicii urinare cauzata de bacterii. La femei, uretra (canalul care permite urinei sa curga din vezica la exterior) este foarte scurta, de aproximativ 2 cm. Prin urmare, este cumva simplu ca bacteriile situate pe vulva sau langa anus sa urce in uretra si sa ajunga in vezica urinara. Datorita acestei proximitati, foarte des bacteriile din flora fecala (intestinala) sunt cele responsabile de aparitia cistitei.

Cauze si factori de risc cistita

Mai multe tipuri de bacterii pot sa cauzeze cistita, dar Escherichia coli este cea mai importanta dintre toate. Un procent semnificativ, de 75-90% dintre infectii sunt cauzate de bacteria intestinala Escherichia coli. Altfel spus, noua din zece cazuri de infectare, sunt provocate de E. coli. Aceasta bacterie face parte din flora intestinala naturala, avand un rol util si inofensiv. Dupa cum s-a mai mentionat, anterior, uretra la femei are doar cativa centimetri lungime, iar distanta de la anus pana la deschiderea inferioara a uretrei este foarte scurta.

Bacteriile ajung apoi rapid in uretra sau chiar in vezica, unde pot declansa afectiunea. Mecanismele eficiente de aparare reusesc sa indeparteze imediat pericolul, dar daca sistemul imunitar este slabit, E.Coli pot sa declanseze cistita. Un sistem imunitar slabit ofera conditiile ideale pentru ca bacteriile sa prospere. In acest caz, corpul uman nu se poate apara, fond pe care apare boala. Frigul sustine aparitia cistitei, acesta este motivul pentru care orice femei ar trebui sa fie atenta – sa nu se aseze pe suprafete reci, de exemplu.

Alte cauze cistita includ bacterii precum Staphylococcus saprophyticus, Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae si enterobacter:
    – 5 pana la 20% din infectii se pot atribui Staphylococcus saprophyticus (prevalenta variaza de fapt de la 1 la 42% in functie de studii si grupurile studiate). Aceasta bacterie este frecventa la femeile destul de tinere, dar este mult mai rara dupa menopauza;
    – Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae si enterobacter sunt implicate in 1 pana la 3% din cazuri.

Cistita este o boala multifactoriala. Factorii care favorizeaza aparitia acestei infectii urinare la femei sunt cel mai adesea:
    – sexul: desi nu incape in discutie transmiterea sexuala, bacteriile din urina cresc cu aproximativ 60 de ori dupa sex. Prin urmare, este optim ca dupa actul sexual, femeia sa urineze, pentru a preveni cresterea bacteriilor in vezica;
    – igiena precara: este necesar, de exemplu, sa se evite stergerea din spate in fata, pentru a minimiza riscul contaminarii cu bacterii intestinale;
    – utilizarea spermicidelor;
    – varsta (femeile in varsta prezinta un risc crescut);
    – purtarea de haine stramte sau lenjerie de corp sintetica creste riscul de reaparitie a cistitei.

Simptome si complicatii cistita

Cele mai frecvente simptome cistita la femei, le includ si pe urmatoarele:
    – durere la urinare si la nivelul vezicii urinare, deasupra pubisului. Aceasta durere pelviana este un semn de inflamatie;
    – senzatie de arsura si dificultate in timpul urinarii;
    – nevoia urgenta si frecventa de a urina. Medicii vorbesc despre polakiurie. Volumul de urina in 24 de ore nu este mai mare, dar exista nevoia de a merge la toaleta mult mai des.
    – senzatie de greutate in abdomenul inferior;
    – urina tulbure, cu miros intepator;
    – sangele in urina este un simptom comun al cistitei. Acest simptom este un semn al unei infectii mai severe;
    – uneori se poate vorbi si despre iritatii sau secretii crescute, mancarime.

De obicei, simptomele apar dintr-o data. Daca se dezvolta treptat, acestea pot indica uretrita (inflamatia uretrei). Cand simptomele persista mai mult de 5 zile, cel mai probabil despre uretrita este vorba. Aceste simptome sunt similare cu cele cauzate de cistita interstitiala, cauzata de inflamatia cronica a vezicii urinare. Simptomele cistitei vor fi aceleasi si la femeile gravide. In cazuri rare, femeile gravide nu au simptome si afectiunea va fi mai dificil de detectat. Sunt si situatii in care consecintele pot fi grave, ajungandu-se chiar si la travaliul prematur.

In cazul in care infectia trece de vezica urinara, va urca la rinichi, producand o infectie la nivelul acestora. Aceasta afectiune poarta denumirea de pielonefrita si se manifesta prin simptome bruste: febra mare, frisoane si transpiratie, durere lombara, cu stari de greata si cu varsaturi. In urina se poate observa puroi sau sange.

Diagnostic si tratament in cazul cistitei

Partea esentiala a diagnosticului consta in examinarea urinei. Prin cistoscopie se poate stabili foarte repede natura si cauzele afectiunii. De asemenea, prin ecografie se pot exclude alte cauze ale cistitei, de exemplu, o problema structurala sau o tumora. Prin sumarul de urina si urocultura se poate depista natura agentului patogen, in functie de care se poate prescrie tratament. Pe de alta parte, daca este vorba despre cistita recurenta, va fi necesara examinarea citobacteriologica (ECBU) a urinei. Recurenta poate fi legata de rezistenta la antibioticele prescrise.

Infectia care reapare in ciuda eficacitatii initiale a tratamentului cu antibiotice ar trebui sa sugereze prezenta unui rezervor bacterian, cum ar fi litiaza, o anomalie anatomica sau functionala, mai ales daca este responsabila de staza urinara. Adesea, este un focus ginecologic care explica reinfectia vezicii urinare. In aceste situatii, poate fi necesara o evaluare radiologica (ultrasunete, ASP, urografie intravenoasa, rectocolpocistograma) sau endoscopica (cistoscopie) adaptata tabloului clinic.

Cistita recurenta este adesea declansata de actul sexual. Daca se poate demonstra o astfel de relatie de cauza si efect, pacientul trebuie sfatuit mai intai sa urineze dupa fiecare act sexual.

Consumul abundent de bauturi creste fluxul urinar care va avea ca efect o scadere a incarcaturii bacteriene. Pacientul este, de asemenea, incurajat sa nu se retina prea mult si sa urineze de indata ce simte nevoia. Irigarea vaginala ar trebui interzisa in igiena genitala. De asemenea, pacientul trebuie sa respecte directia de stergere dupa scaun, care trebuie facuta din fata in spate. La femeile aflate in postmenopauza, se poate discuta despre terapia de substitutie hormonala (cel mai adesea locala).

Fiecare recurenta trebuie sa fie documentata pentru a identifica rezistenta antimicrobiana si, de asemenea, este esentiala eliminarea oricarei alte cauze organice care ar putea fi la originea infectiilor recurente.

Tratamentul cu antibiotice

In contextul cistitei recurente, fiecare nou atac trebuie tratat, de regula, cu un tratament administrat pe o perioada de 5 pana la 7 zile. S-a demonstrat ca un tratament indelungat este mai eficient in acest context decat tratamentul prescris pentru cistita acuta necomplicata pentru o perioada foarte scurta de timp. Insa nu este indicat sa se apeleze constant la antibiotic, intru-cat bacteriile vor capata rezistenta si pe viitor tratamentul cu antibioticul respectiv nu mai da rezultate. Din acest motiv in fazele usoare, incipente se poate alege combaterea cu remedii din plante.

Remedii naturale cistita

Virtutile antiinfectioase ale plantelor medicinale sunt cunoscute de mult timp. Aceste plante au fost mult timp consumate si au facut parte din remediile populare pentru tratarea “disconfortului urinar” si pentru dezodorizarea urinei in incontinenta. Recent, moleculele responsabila de proprietatile antibacteriene au fost identificate. Spre exemplu exista un tip special de tanin: proantocianidina tip A (PAC). Durata tratamentelor este de min 3 luni. Eficacitatea a fost dovedita statistic.